M-am intors acum doua zile dintr-un tur prin Europa, prima iesire din Romania, prima intalnire cu civilizatia altor tari, alta decat cea din carti. Am trecut prin Budapesta, Viena, Salzburg, Munchen, Praga, Brno, Bratislava. Un tur cu trenul prin orase despre care auzisem, citisem, vazusem documentare, dar pe care nu le vazusem, simtisem… explorasem.

Am plecat, impreuna cu gamer-ul, cu un EuroNight din Bucuresti pana in Budapesta. O calatorie de 14 ore, nu foarte obositoare, dar care a parut prea lunga pana dincolo de granita. Am ajuns in Budapesta pe 1 mai dimineata, in jurul orei 9. O gara mare, cu o cupola impresionanta, multi porumbei si un alt miros decat cel din Gara de Nord, nu neaparat mai placut… altul!

Cand am iesit in fata garii era soare, cald, o vreme primitoare. Am luat bilete la tramvai si am mers pana la pensiunea unde ne facusem rezervare. O pensiune de 3 stele cocheta, micuta, ascunsa intre zidurile unui bloc. Am stat doar pentru un dus si pentru doua poze  si am plecat  sa exploram; Si am avut ce!

Centrul turistic al Budapestei arata ca oamenii stiu cum sa faca turism! probabil ca nu le-a trebuit nici imn turistic, nici brand de tara, au exploatat la maximum ceea ce au; si ce au?!  au Dunarea, pe care se plimbau cel putin 8-9 feriboturi, au Pesta cu monumentele istorice, cladirile impresionante ale Habsburgilor, privelistea care ii lasa muti pana si pe chinezii turisti si au Buda, zona cu hoteluri inalte si luxoase, cu binecunoscuta cladire a Parlamentului si cu cafenelele, bistro-urile, restaurantele si barurile scumpe, extrascumpe tocmai pentru ca oamenii stiu cum sa iti ia banii si sa te faca sa le multumesti pentru asta.

Multi mi-au atras atentia ca “bozgorii nu stiu engleza”, “maghiarii nu vor decat sa profite de pe urma oamenilor buni”, “ungurii nu vorbesc cu romanii”. E posibil sa fi avut noi noroc si sa fi intalnit doar oameni amabili, cunoscatori de engleza in drumul nostru, dar totul a mers ca pe ceas;  ne-am inteles si cu cei de la supermarket si cu cei de la restaurant si mai ales cu cei de la pensiune carora le-am promis ca ne vom intoarce si care ne-au promis, la randul lor,  un discount frumusel “pentru ca suntem vecini”.

E drept, nu am stat decat 2 zile in Budapesta. Dar au fost 2 zile cu de toate: multa verdeata, multi biciclisti, am vazut metroul murdar, vechi, tramvaiele scartaind, cersetori, cautatori

prin gunoaie, tigani care au vrut sa ne fure laptopul… Si peste toate astea aerul dat de cladirile acestui oras, strazile, statuile, arhitectura constructiilor, stradutele pe care iti venea sa te pierzi, gangurile pietruite, luminile noaptea… aerul a fost altul; am inspirat aerul unui oras care nu se grabea, asa cum simt ca se grabeste Bucurestiul; am inspirat un aer care nu sufoca; un aer care iti permite sa te relaxezi pe o banca in coltul unui bloc, sau pe iarba in parc.

Am trecut printr-un oras care e pregatit sa primeasca turisti si care, la prima vedere cel putin, e o casa linitita, primitoare si frumos decorata pentru locuitorii lui.

Nu are rost sa insir muzeele, cladirile de patrimoniu pe care le am in sute de poze ca toti care au vizitat Budapesta. Ar fi redundant si nu as aduce nimic nou. Vreau doar sa scot in evidenta ceea ce am simtit vizitand Budapesta, care pentru mine este un oras de weekend in care merita sa te duci sa iei o gura de aer atunci cand nu mai poti respira in Bucuresti.

In Budapesta am simtit ca se poate si altfel.

A doua oprire a fost Viena… vai, Viena… cred ca va ramane cel mai frumos oras pe care  il poate vizita cineva in Europa…dar despre acesta perla (ca sa folosesc un cliseu) o sa scriu maine pentru ca ar fi prea multe de zis si as plictisi.