Aseara am fost la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste la premiera spectacolului “Comedia Erorilor”, de W. Shakespeare, in regia Luizei Danceanu.

“Comedia Erorilor” a fost pusa pentru prima data in scena acum 400 de ani. Astazi versurile lui Shakespeare au fost adaptate la situatia contemporana: criza, globalizare, opacitatea autoritatilor.

Esenta piesei s-ar rezuma la:  doua cupluri de gemeni identici care au fost accidental separati la nastere, se reintalnesc.  Antipholus din Siracuza si servitorul sau Dromio din Siracuza ajung in Efes unde locuiesc fratii lor gemeni, Antipholus din Efes si servitorul acestuia, Dromio din Efes. Cand cei din Siracuza intalnesc prietenii si familiile fratilor lor gemeni, o serie de intamplari atrase de incurcarea identitatilor duc la arestarea lui Antipholus din Efes si la acuzatii de infidelitate, furt, nebunie si  chiar posedare demonica.

O comedie in care ironia si absurdul intamplarilor, ajutate de jocul actorilor au binedispus cei aproximativ 400 de oameni din sala.

Regizoarea Louise Danceanu a pastrat o parte din versurile shakespeariene, dar a si adaptat mult pe text, asa incat “pacatul gemenilor”(geamanul era considerat intr-o veche traditie, o anomalie pentru ca Dumnezeu creeaza unicate si acolo unde apare un geaman inseamna ca a aparut si diavolul) se transforma in acest spectacol in “pacatul oamenilor”: toti oamenii seamana intre ei; toti alearga pentru a face cat mai multi bani, toti oamenii au “fete, fete”, peste tot in jurul nostru exista “masti”.

Regizoarea s-a folosit de un vechi mit al geamanului pentru a ilustra anomaliile noii societati: devenim asemenatori, nu ne cunoastem nici pe noi insine, nici pe cei de langa noi, este o lupta a dualitatii, absurdului si confuziei de zi cu zi.

S-a accentuat ideea dublului si a mizat pe fondul de carnaval: multe masti si multe lucruri fara de inteles toate accentuate de ironie si umor.

Un spectacol de o ora si jumatate in care Loise Danceanu a folosit multe simboluri: masca, geamanul, ghememul de ata, firul Penelopei, diavolul si la care s-a ras cu multa pofta.

Adaptarea versurilor a avut efectul scontat: publicul a gustat glumele uneori obscene, limbajul uneori licentios si a inteles, poate, mesajul final al spectacolului: Shakespeare e actual, asa cum si lumea e actuala – sunt diferiti doar anii.

Am vazut aseara un spctacol aproape fara decor. Dar nu a fost deloc deranjant. Singurele elemente de decor au fost doua lazi si 5 gheme de ata. Si asta din doua motive: 1. pentru ca Teatrului Tony Bulandra i s-a taiat bugetul aproape la jumatate de catre primarie si abia au bani de salarii, dar de decoruri?! si 2. regizoarea s-a folosit de aceasta problema subliniind goliciunea lumii in care traim.

In schimb s-au folosit niste costume foarte frumoase, care incarcau scena si povestea si care au fost lucrate, asa cum a spus directorul teatrului, Mc Ranin, din alte costume, draperii si perne de decor.

Intr-o astfel de criza, actorii au jucat impecabil. Liviu Cheloiu si Alexandru Bogdan au jucat rolurile celor doua perechi de gemeni. Adica o ora si jumatate ei au fost pe rand cate doua personaje (Antipholus din Efes, Antipholus din Siracuza, respectiv Dromio din Efes, Dromio din Siracuza) si au dus spectacolul in spate. Au avut multa energie si multa expresivitate amandoi.

Din distributie mai fac parte Ana Maria Oglinda (Adriana, sotia lui Antipholus din Efes), Gratiela Teohari (sora Adrianei), Catalin Babliuc (Ducele din Efes), Radu Ciobanasu (aurarul), Radu Campean (negustorul), Marin Grigore (doctorul), Radu Micu (un apropiat al ducelui), Ioana Grigoriu (o curtezana), Puiu Jipa (tatal gemenilor ) si George Bonceag (mama gemenilor).

Chiar daca uneori textul mi s-a parut “prea adaptat” la viata cotidiana, a fost un spectacol reusit care mi-a reconfirmat faptul ca nu suntem nici mai buni, nici mai rai decat predecesorii, doar traim alte vremuri.