Se zice ca Iasul a creat cei mai multi poeti si povestitori si cele mai multe muzee, fiind un “oras-muzeu” si “o cetate a poetilor”.

Iasul este orasul in care, nefiind locuitor, te poti relaxa si poti sa iti reamintesti de lectura, de vise si de liniste.

Iasul a implinit 600 de ani de la atestare saptamana asta si autoritatile au sarbatorit prin lansari de carte, un festival de muzica, o bienala a artei contemporane si un festival al muzicii romanesti;

Iasul este un oras cultural; are cele mai multe case memoriale, un palat al culturii impresionant, mai multe biblioteci si… asa cum stie toata lumea, foarte multe biserici.

Am ajuns in Orasul Marilor Idei (asa cum ii spun locuitorii) sambata noaptea( pe 5 octombrie), am luat din gara un taxi si m-am cazat la Hotelul Unirea. Un drum cu taxi-ul de la gara pana la hotel este 4 lei. Am intalnit un taximetrist vorbaret (ca mine) si mi-a spus in 10 minute cam tot ce stia despre orasul capitala a Moldovei.

Hotelul Unirea se afla in zona centrala a Targului Iesilor, in Piata Unirii. Este cel mai inalt hotel din oras si are un aspect comunist la exterior, insa interiorul este incantator. A fost renovat si este un un loc in care revii cu drag si beneficiezi de o cazare excelenta. Si poti sa-ti iei si laptopul cu tine pentru ca fiecare camera are internet gratuit.

Un hotel modern, cu un aspect occidental si cu un restaurant la etajul 13 de unde noaptea poti admira Iasul in toata splendoarea lui. Panoramic se numeste restaurantul.

In prima zi am mers pe Bulevardul Stefan Cel Mare, unde se afla Primaria, Biserica Trei Ierarhi, Teatrul National, iar in capatul Bulevardului te intalnesti cu Palatul Culturii.

Langa palat este Teatrul Luceafarul. Aici a avut loc prima editie a Festivalului International de Teatru pentru Copii si Tineret. Astazi, cand eu ma intorc acasa ( 10 octombrie), va fi ultimul spectacol. Au fost trupe din SUA, Cipru, Rusia, Franta, Spania, Indonezia si, evident, din Romania.

Din nefericire atatea limbi straine au cam speriat publicul (mai ales publicul tanar), care deseori nu intelegea ce se intampla pe scena. Au fost spectacole in limbile franceza si spaniola pe care spectatorii cu greu le-au inteles.

Am cunoscut spectatorul copil , un spectator fascinant pentru ca este sincer, nu poate fi pacalit si nu este indulgent. Daca il plictiseste spectacolul, se ridica si pleaca, fosneste, vorbeste sau ii intreaba pe actori ce se intampla pe sccena ).Am mers in fiecare zi la 2-3 spectacole, insa am avut timp sa colind si prin oras.

Am vazut Parcul Copou. O gradina imensa verde, care se umple in fiecare zi cu studenti. Este o incantare sa stai cateva ore in Copou. Simti atmosfera junimista, simti ca ai vrea sa uiti de timp, de munca, de bani si ca ai vrea sa te asezi pe o banca si sa te afunzi intr-o carte si sa visezi; cam asta fac majoritatea tinerilor care trec pe acolo.

Am ajuns si la bojdeuca lui Creanga. O casuta cu doua camere si un cerdac, taraneasca, bine ingrijita, in care povestitorul a locuit intre anii 1872 ai 1889.

Evident… am ajuns si in mall ). Am imbinat eul cultural cu cel material. Preturile sunt ca in Bucuresti, poate putin mai mari.

Am stat sase zile in Iasi si am colindat cat am putut de mult. Simt totusi ca mai sunt multe locuri de vazut, multe secrete de aflat si mult mai mult aer cultural de respirat.